“Ia mâna de acolo!” “Nu mai alerga”“Nu e voie să te îmbraci cu fustă așa scurtă, ce fetiță ești tu?”“Nu, băiețeii nu se îmbracă în roz!” “Nu mai plânge, ce-ai? Ești fetiță?”“Când eu vorbesc tu să taci!”“Cât stai sub acoperișul meu, faci cum îți spun” Sună cunoscut? Mesajele pe care le primim în mod repetat și în mod apăsat în copilărie instalează filtrele prin care ajungem să ne privim pe noi și pe cei din jur în viața adultă. Ne sculptează sinele și felul în care ne manifestăm în lume încă de la cele mai fragede vârste și rămân cu noi toată viața, fie că ne ajută, fie că nu.

De la fetițe care învață să fie agreabile, docile și cuminți sau, din contră, războinice și răzvrătite, la băieței care înțeleg că trebuie să fie raționali, curajoși și, eventual, să bată cu pumnul în masă ca să obțină ce vor. De la deconectare de la corp, la trăit prea mult în minte și intelectualizarea tuturor emoțiilor pe care le experimentăm, toate acestea ne reduc energia vitală și ne lasă cu un sine ciuntit și curatorizat pentru a obține acceptare.

Vorbim în acest episod cu Raluca Anton și Adela Moldovan, doctori în psihologie și psihoterapeuți,despre construirea sinelui social, a mesajelor care ne încurajează, dar și cele care ne fragmentează lumea interioară.

Acest episod este publicat cu susținerea E.On România.