Este vineri seara. Prietena mea F. mă invită la cină. Mi-a spus că are o tavă cu pește la cuptor. Am luat o sticlă de vin și m-am urcat în taxi. Lui F îi place să mă asculte vorbind iar mie îmi place să vorbesc foarte mult. I-am povestit despre meseriile pe care le-am avut. Ascultând materialul mă amuz, se pare că îmi place să glumesc pe seama durerilor din trecut. Sunt experiențe care m-au marcat. M-au ajutat să fiu omul de astăzi. M-am gândit mult dacă să postez sau nu. Pe cine ajută? Cum mă poate ajuta pe mine publicarea acestei înregistrări? Dar pe ceilalți? De ce ar asculta cineva ora asta de conversație și ce ar putea învăța din ea? Habar nu am. De un singur lucru sunt convins, am simțit că vreau să fac asta. Să mă expun în felul ăsta. M-am gândit că în același fel aș fi povestit oricăriu om ar fi avut plăcerea să mă asculte. Cu aceeași sinceritate. Apoi mintea mi-a fost invadată de tot felul de gânduri care mă îndemnau să mă opresc. Aș spune să fac cum îmi dictează intuiția. Dar cum îmi dau seama de intuiție? Dacă ne luăm după definiția din dex a intuiției avem așa: 1. Capacitate a conștiinței de a percepe esența unui fenomen sau a unui obiect în mod spontan, fără a se servi de raționamente. Așa am acționat atunci când am apăsat butonul de înregistrare, am fost spontan. Nu m-am gândit la ce se întâmplă după ce publicare așa că am povestit în continuare relaxat.2 Capacitate de a prevedea desfășurarea unor evenimente. Aici se încadrează gândurile care-mi spun că materialul ăsta nu are legătură cu promovarea mea ci dimpotrivă, mă poate dezavantaja.În concluzie, dacă este o greșeală, îmi voi da seama de ea abia când îi voi simți efectul și tot voi învăța ceva din ea. Dacă voi găsiți ceva folositor, benefic, în ascultarea acestei înregistrări aș fi foarte curios să văd ce anume v-a plăcut cel mai mult.Fotografia de copertă este făcută în vara lui 2006.