Cu două luni înainte de alegerile pentru noul Parlament European, presa internațională explică semnificația și mizele votului. Niciodată problemele europene n-au fost mai arzătoare. Și niciodată confruntarea între europeniști și naționaliști n-a fost mai evidentă.

Corriere della Sera atrage atenția asupra mizelor pentru Uniunea Europeană:

”Scenariul politic este dominat de decizii dramatice care nu mai pot fi amânate. Și toate sunt de natură europeană. Niciun partid, nici măcar în Italia, nu le poate ignora. Astăzi, cetățenii cer răspunsuri clare de la liderii politici în ceea ce privește războiul și pacea. Vor să știe ce le rezervă viitorul Ucrainei. Cine este în favoarea trimiterii mai multor arme și cine nu. Acest moment este crucial pentru Kiev. Dar nu mai puțin pentru Uniunea Europeană.”

Le Figaro descrie confruntarea între două curente total opuse:

„Primul este cel al centrului extrem și al elitelor pro-europene convinse, care visează la un mare salt federal. Ei nu mai pretind că respectă suveranitatea națională; o tratează de parcă ar fi fost reacţionară. De cealaltă parte se află tabăra „suveranistă”, care a evoluat și ea. Ea încă mai crede într-o Europă a națiunilor, dar acum pare să o asocieze cu o Europă civilizată despre care  consideră că are o existență politică legitimă.”

Succesul partidelor de extremă dreapta nu este o întâmplare, consideră ziarul portughez Público:

„Sondajele sugerează că prezența lor în PE va fi suficient de mare pentru a influența deciziile acestuia. Partidele democratice tradiționale contribuie la aceasta prin radicalizarea dezbaterii politice cu un limbaj din ce în ce mai grosolan și simplist. Vedem dreapta democratică, în Portugalia, din ce în ce mai tentată să facă cu ochiul extremei drepte, cu convingerea că acesta este cel mai bun mod de a câștiga sau de a recâștiga alegătorii. Acest experiment a fost deja efectuat în câteva dintre țările europene și a eșuat: partidele extremiste au continuat să crească.”

În Grecia, Kathimerini descrie și mizele interne ale alegerilor europene:

„A început deja o dezbatere despre ce va însemna dacă conservatorii aflați la guvernare scad sub pragul de 30%. Guvernul are totuși un mandat puternic și încă proaspăt și, chiar dacă va fi ușor călcat în picioare la viitoarele alegeri europene, asta va însemna puțin mai mult decât un sondaj de opinie publică nefavorabil. Alegătorii pot exprima frustrarea, furia și dorința de o opoziție mai eficientă, dar cam atât”.

Iar The Times of Israel apreciază că, în pragul alegerilor, antisemitismul în Europa rămâne o problemă.

Marele plan al Comisiei de combatere a antisemitismului a eșuat total. În 2019, Comisia dezvăluia „prima strategie europeană de combatere a antisemitismului și de sprijinire a vieții evreiești”.

”Era în esență o chestiune de comunicare, dar în absența mijloacelor și voinței adecvate, eșecul era inevitabil”. 

Și tot ziarul israelian deplânge eșecurile de politică externă ale Uniunii.

”Uniunea a fost dată afară din Sahel. Mai întâi Franța, apoi celelalte câteva trupe europene. În Orientul Mijlociu, UE nu a putut împiedica Libanul să fie redus la o colonie iraniană de către Hezbollah. Nici SUA nu au putut face nimic în privința asta. UE a fost total absentă aici și crede că acum poate juca un rol cu cei 27 de miniștri de externe și pozițiile lor divergente ale lor... În cele din urmă, comisia a încheiat un acord privind parteneriatul strategic și cuprinzător cu Egiptul”.