După atacul aerian al Iranului asupra Israelului, de la sfârșitul săptămânii trecute, presa internațională analizează modalitățile prin care statul evreu ar putea răspunde. Comunitatea internațională a făcut apel către toate părțile să dea dovadă de reținere. Dar până unde va merge escaladarea?

Este întrebarea pusă și de ziarul francez Le Figaro:

”Guvernul lui Benjamin Netanyahu ar putea fi mulțumit cu o victorie militară și diplomatică răsunătoare: nu numai Washingtonul, Londra sau Paris, ci chiar Amman i-au venit în ajutor, într-un răspuns a cărui viteză și coordonare a depășit așteptările.

Statul evreu poate vedea aceasta ca o oportunitate și o legitimitate consolidată în a lovi, la rândul său, teritoriul iranian, în special instalațiile programului nuclear militar, pe care comunitatea internațională nu a reușit să le țină sub control. Este capabil să facă asta fără ajutorul american? Dar oare s-a schimbat suficient raportul risc/eficacitate pentru a-l convinge pe Netanyahu să renunțe la această veche tentație? Stabilitatea regiunii atârnă în balanță”.

The Wall Street Journal urmărește dezbaterile din sânul societății israeliene:

”Când israelienii s-au întors în stradă în dimineața următoare, a început o dezbatere. O lovitură decisivă asupra Iranului – unii politicieni israelieni au cerut un atac „zdrobitor” – ar ridica din nou miza, dar un răspuns slab ar putea eroda descurajarea israeliană. Cabinetul de război al Israelului s-a reunit, dar nu a spus cum va răspunde. Oficialii iranieni au avertizat cu privire la un răspuns mult mai puternic dacă Israelul va riposta”.

”Nu Israelul a cauzat toate aceste probleme, ci Iranul”

Daily Telegraph, preluat de Eurotopics, critică apelurile internaționale ca Israelul să dea dovadă de reținere:

„Încă o dată Israelul a fost supus unui atac doar pentru a i se spune să nu riposteze, să urmeze o cale diplomatică și, mai presus de toate, să nu înrăutățească lucrurile într-o regiune deja volatilă. Cu toate acestea, nu Israelul a cauzat toate aceste probleme, ci Iranul. Mullahii din Teheran sunt cei care au finanțat Hamas și au încurajat pogromul său din toamna trecută. (...) Iranul este cel care înarmează și finanțează Hezbollah în Liban. (...) Singura modalitate de a trata cu Teheranul este dintr-o poziție de forță.”

Courrier International preia un articol din L’Orient-Le Jour, ziar care apare la Beirut:

Ziarul consideră că ultimele evoluții ”oferă guvernului israelian posibilitatea de a distrage atenția de la masacrele care au loc de șase luni în Gaza și de la presiunea exercitată de către o parte a populaţiei pentru a obţine demisia prim-ministrului.

În același timp, statul evreu poate profita de evenimente pentru a concretiza orice oportunitate de normalizare arabă în viitor, în timp ce războiul din Gaza a încetinit procesul de apropiere diplomatică de Arabia Saudită. În timp ce Riad a cerut tuturor părților să exercite „cel mai înalt nivel” de reținere, Iordania a doborât zeci de drone iraniene care traversau nordul și centrul regatului spre Israel”.

Alianța regională împotriva Teheranului a jucat și ea un rol decisiv în menținerea pagubelor la minimum, subliniază și La Repubblica:

„Dacă Israelul a reușit să oprească valurile de bombe iraniene, asta nu s-a datorat doar eficienței apărării sale aeriene. A fost în primul rând rezultatul alianței cu țările sunnite, care a fost intermediată și ghidată de Statele Unite.

Un pact extrem de secret care reunește informații radar și coordonează desfășurarea avioanelor de război și a bateriilor sol-aer a numeroaselor state arabe legate de statul evreu prin dorința de a contracara puterea balistică a Teheranului.”