Premierul spaniol Pedro Sánchez nu va demisiona. După ce și-a suspendat în urmă cu câteva zile atribuțiile oficiale, acesta a declarat luni că va rămâne în funcție. Un proces intentat de organizația de dreapta Manos Limpias, care i-a acuzat soția de corupție, l-a determinat pe Sanchez să ia în considerare demisia. Criza politică spaniolă a stârnit comentarii dintre cele mai diverse, care vizează inclusiv împărțirea posturilor cheie din cadrul Uniunii Europene, după alegerile din 9 iunie.

După cum comentează El Pais, dacă Sánchez ar fi demisionat, „rezultatul ar fi fost o stângă în derivă, un partid fără înlocuitor și dificultatea de a găsi o altă personalitate care ar fi putut guverna împreună cu separatiștii catalani, basci și stânga radicală – cu care Sánchez a încheiat un pact pentru a rămâne la putere”.

Însă cotidianul El Mundo vede cu totul altfel situația:

„Când Pedro Sánchez și-a început discursul cu un „buenas tardes” la ora 11 dimineața [ când, după cum precizează Courrier International, spaniolii se salută cu „buenos días” dimineața și cu „buenas tardes” după-amiaza], se putea presupune deja că șeful guvernului Spaniei pierduse simțul realității”.

Pentru publicația germană online taz, preluat de Eurotopics, scandalul a fost urmarea unei tactici perfide a dreptei:

„Fie că este împotriva politicienilor pro-independentiști din Catalonia sau Țara Bascilor, politicienilor alternativi de stânga sau, ca acum, împotriva lui Sánchez, dreapta are o experiență în acest tip de campanii de calomnie.

Mass-media finanțată de guvernele regionale prin publicitate instituțională fabrică știri, organizațiile de ultra-dreapta deschid procese, judecătorii loiali Partidului Popular și VOX lansează proceduri judiciare. Chiar dacă aproape toate sunt în cele din urmă clasate, o parte din murdărie se lipește întotdeauna”.

Acest caz evidențiază o problemă fundamentală, avertizează și Financial Times:

„În Spania nu există un sistem eficient care să rezolve conflictele de interese ale familiilor și soților politicienilor. Nu există reguli care să limiteze utilizarea caselor ministeriale sau a avioanelor oficiale. Nu există legislație privind lobby-urile. ... Și bineînțeles că nu există un consilier independent de etică, ca în sistemul britanic. Această lipsă de reguli cuprinzătoare privind etica este o problemă perpetuă în politica spaniolă. ... Spania are nevoie urgentă de o nouă abordare a eticii în viața publică și de un cod de etică ministerial.”

În timp ce ziarul polonez Rzeczpospolita se întreabă dacă Sánchez nu urmărește cumva președinția Consiliului European:

„Este foarte posibil ca șeful guvernului să fi decis că acum este momentul perfect pentru a-și avansa cariera internațională. Adevărat, într-o țară care cheltuie abia 1,3% din PIB pentru apărare, șansele ca acesta să-l înlocuiască pe Jens Stoltenberg în funcția de secretar general al NATO sunt mici. În cadrul UE, însă, lucrurile arată foarte diferit. Dacă credem sondajele, grupul socialist (S&D) va ajunge cu cei mai mulți europarlamentari în Parlamentul European, după dreapta moderată (PPE). Și va putea decide cine ocupă al doilea cel mai important post din UE: cel de președinte al Consiliului European.” (Sursa: Eurotopics)